Știați că până la 80% dintre copiii care suferă de astm dezvoltă simptome înainte de a împlini 5 ani?

Cel mai important:

• Ce este astmul și de ce este dificil de diagnosticat la bebelușii mici.

• Ce îl cauzează, care sunt simptomele și când să căutăm un specialist.

• Viața cu astm: cât de important este mediul, cum arată tratamentul și cum să fim pregătiți pentru crize?

Astmul este o inflamație a căilor respiratorii care îngreunează respirația. Acesta poate afecta sănătatea copilului de la o vârstă foarte fragedă. Totuși, astmul la bebeluși arată adesea destul de diferit față de cel de la copii și adulți. De exemplu, unul dintre simptomele frecvente ale astmului la copii este respirația șuierătoare. La bebeluși, însă, respirația șuierătoare nu este neapărat prezentă – și invers, prezența respirației șuierătoare nu înseamnă neapărat că bebelușul suferă cu siguranță de astm.

Acest lucru face diagnosticarea mai dificilă, astfel încât părinții trebuie să fie pregătiți să recunoască simptomele, pentru a putea gestiona corect afecțiunea și a reacționa rapid, prevenind complicațiile și asigurând o dezvoltare normală a copilului.

Cauzele astmului la bebeluși

Oamenii de știință nu pot indica cu certitudine care sunt cauzele specifice pentru care unii bebeluși dezvoltă astm. Cu toate acestea, există factori de risc care cresc semnificativ probabilitatea apariției acestuia: istoricul familial, fumatul (atât al mamei în timpul sarcinii, cât și fumatul în preajma bebelușului la o vârstă fragedă), infecțiile, în special la bebelușii sub 6 luni. Din acest motiv, cauzele se împart în genetice și externe:

Factori genetici

Ca în cazul multor altor afecțiuni cronice, și aici genetica joacă un rol esențial în dezvoltarea astmului la bebeluși. Dacă unul sau ambii părinți suferă de astm, riscul pentru copil este semnificativ mai mare. Același lucru este valabil și pentru predispoziția la alergii și hipersensibilitatea căilor respiratorii, care pot duce la simptome astmatice încă din perioada de sugar.

Factori externi

Aceștia sunt responsabili pentru aproximativ 70% dintre cazurile de astm la bebeluși. Am menționat deja expunerea la fumul de tutun încă din pântecele mamei, la care se adaugă și aerul poluat (în special în mediul urban), diverși alergeni precum acarienii de praf, polenul, mucegaiul, precum și infecțiile respiratorii.

Bebelușii mici au un sistem imunitar insuficient dezvoltat și sunt foarte vulnerabili la toți acești factori externi. Expunerea excesivă la aceștia poate declanșa inflamația și poate duce la crize de astm.

Simptomele astmului la bebeluși

Primele semne de astm la bebeluș pot fi declanșate de o infecție respiratorie. Dacă bebelușul dezvoltă una, trebuie să urmăriți cu atenție apariția simptomelor ulterioare. La bebeluș, căile respiratorii sunt mult mai mici în comparație cu cele ale unui adult, iar chiar și o inflamație minoră poate provoca probleme de respirație.

Cele mai frecvente semne includ:

• Respirație dificilă – este posibil să observați că burtica bebelușului se mișcă mai mult decât în mod normal sau că nările se dilată la inspirație.
• Sufocare, respirație rapidă și superficială, chiar și în timpul activităților normale.
• Respirație șuierătoare sau fluierătoare la plămâni.
• Tuse, în special în timpul nopții sau în timpul efortului fizic.
• Amețeală, neliniște, dificultăți la hrănire și somn.
• Infecții respiratorii frecvente.

Nu orice respirație șuierătoare, sufocare sau tuse reprezintă simptome de astm. Dar dacă le observați și sunt foarte persistente, fără să dispară nici după tratament, trebuie să consultați un medic pediatru. Dacă bebelușul dumneavoastră a fost deja diagnosticat cu astm și prezintă simptome persistente, este posibil să fie vorba despre o criză de astm.

Metode de diagnostic

Diagnosticarea astmului la bebeluși este dificilă și necesită o abordare atentă, deoarece testele standard folosite la adulți și copii nu pot fi întotdeauna aplicate. Bebelușul nu își poate descrie suferințele, așa că părinții trebuie să ofere informații cât mai detaliate cu privire la apariția simptomelor, frecvența, reacția la anumite alimente sau la schimbarea mediului, expunerea la alergeni și istoricul familial.

Medicul pediatru va efectua un examen detaliat și va aduna informații despre simptome și istoricul familial. Poate fi necesară și o consultație cu un medic pneumolog pediatru.

Investigațiile suplimentare pot include:

• Pulsoximetrie pentru măsurarea nivelului de oxigen din sânge.
• Radiografie toracică pentru excluderea altor afecțiuni.
• Teste alergologice pentru identificarea potențialilor factori declanșatori.

Cum se tratează astmul la bebeluși?

Scopul principal al tratamentului nu este doar ameliorarea simptomelor, ci și prevenirea crizelor acute. Acesta poate include:

Inhalații cu ajutorul unui inhalator sau nebulizator

Terapia prin inhalare este metoda cea mai frecvent utilizată și eficientă pentru ameliorarea simptomelor de astm. Prin inhalații, medicamentele sunt livrate direct în căile respiratorii, unde acționează local, fără a solicita restul organismului.

La bebeluși, nebulizatoarele sunt extrem de utile, deoarece asigură o inhalare mai profundă și mai uniformă a medicamentelor. De aceea, existența unui nebulizator acasă este puternic recomandată, în special în cazul crizelor frecvente sau al astmului cronic.

O alegere potrivită este Zano Inspire, care poate fi folosit atât acasă, cât și în deplasare, datorită dimensiunilor sale reduse. Nebulizatorul este eficient și aproape silențios, motiv pentru care este o alegere frecventă pentru cei mai mici pacienți, care sunt uneori mai neliniștiți în timpul inhalării.

Medicamente: bronhodilatatoare și corticosteroizi inhalatori

Medicamentele pentru astm la bebeluși sunt prescrise doar de un medic pediatru sau de un pneumolog pediatru. Medicamentele cele mai frecvent utilizate sunt:

• Bronhodilatatoare – în stări acute, dilată bronhiile și ameliorează crizele de sufocare și respirație șuierătoare.

• Corticosteroizi inhalatori – utilizați ca terapie de întreținere pentru a suprima inflamația cronică a căilor respiratorii.

Evitarea iritanților

Prevenția începe acasă. Trebuie acordată atenție:

• Fumului de tutun – chiar și fumatul pasiv este extrem de dăunător pentru bebelușii cu astm.
• Prafului de casă și acarienilor – curățenia regulată și utilizarea husilor antialergice pentru saltele și perne.
• Mucegaiului și umidității – menținerea unui mediu uscat reduce riscul de mucegai.
• Animalelor de companie – blana și epiteliul animalelor pot declanșa reacții alergice.

Cum pot preveni părinții crizele de astm?

Informarea părinților este esențială pentru gestionarea cu succes a astmului la bebeluși. Menținerea unui mediu casnic curat, cu o cantitate minimă de praf și alergeni, este un prim pas obligatoriu.

Controalele medicale regulate sunt importante pentru a monitoriza efectul terapiei și pentru a face ajustările necesare.

O abordare utilă este și ținerea unui jurnal al simptomelor, în care părinții notează orice agravare, medicamentele administrate și posibilii factori declanșatori.

În concluzie

Cu o abordare corectă și o terapie la timp, bebelușii și copiii cu astm pot duce o viață normală și activă. Rolul părinților este important – de la observarea primelor simptome, la solicitarea ajutorului unui specialist, până la aplicarea terapiei ulterioare.

Micile schimbări în stilul de viață – precum achiziționarea unui nebulizator și a unui purificator de aer, controlul mediului și eliminarea iritanților – pot îmbunătăți semnificativ starea copilului și pot minimiza apariția crizelor.

Surse:

https://www.healthline.com/health/asthma-in-babies

https://www.baptisthealth.com/blog/allergy–asthma/how-do-babies-get-asthma

https://aafa.org/asthma/living-with-asthma/asthma-in-infants/